Prea tarziu

Dupa aproape 2 ani a venit sa ii spuna din nou “TE IUBESC “, completat de un “Mi’e dor de noi”, chiar in noaptea de Craciun. I’a spus ca nu stie daca ea mai simte la fel... Raspunsul ei... “Inca mai esti o parte din inima mea, pentru ca nu ai fost un nimeni in viata mea,TE’AM IUBIT...”. Au inceput sa isi aminteasca cum tot intr’o seara de Craciun ea i’a facut surpriza sa fie cu el si familia lui... Ea a fost cadoul lui, asa i’a zis... Acum el ar vrea ca pentru totdeauna ea sa fie cadoul lui de Craciun... Nu se mai poate... Lucrurile s’au schimbat. Ea iubeste acum pe altcineva. Amintirile raman amintiri. Au iubit amandoi, au gresit amandoi si au suferit amandoi. Ea i’a cerut scuze... I’a zis ca nu a vrut niciodata sa il raneasca... El a strans’o la piept. Ea nu se mai simtea cum se simtea candva in bratele lui... Era prea tarziu

O dureau amintirile cu el, o durea ca nu il mai vroia inapoi, se simtea vinovata ca nu il mai iubeste. Dar a aparut altcineva in viata ei. Si numai ea stie cat de mult a incercat sa nu mai simta nimic pt nimeni. Dar s’a trezit intr’o zi ca ii suna in cap niste cuvinte atat de cunoscute... Cuvinte care le zicea acum 2 ani altei persoane. S’a speriat, i’a fost frica sa nu ii scape aceste cuvinte... de parca ar fi spus ceva atat de rau. Si totusi i’a spus.

Trecutul e sigur... un EL care inca o mai iubeste... viitorul ... un alt EL... e incert...

Daca va intrebati ce o sa aleaga ??? Ei bine ... cred ca incertitudinea

Cam stangaci

Si a venit si ziua asta. 23 de ani. J Mi se pare ca suna atat de ciudat.

Tin sa va zic ca am avut parte de cea mai frumoasa zi de nastere de pana acum. De ce zic asta ??? Hmmm... Poate pentru ca e prima oara cand un EL a fost langa mine si asta a fost tot ce a contat. Nu am nevoie de lucruri materiale, am nevoie de lucruri care sa imi atinga sufletul. A reusit sa ma ridice pana in al noulea cer de mai multe ori, doar fiind alaturi de mine, vorbind, razand, prostindu’ne ca doi copii. Langa EL sunt eu, fara perdea, fara sa stau sa gandesc fiecare miscare a mea, fiecare vorba spusa. EL reuseste sa ma faca sa ma “dezbrac” de masca pe care o purtam adeseori.

Parca mainile lui sunt vrajite... e nevoie de o simpla atingere si corpul incepe sa se infioare. Pana si privirea lui reuseste sa ma tulbure intr’un mod placut. Cred ca pot sa zic ca pana si simpla lui prezenta imi provoaca fiori. Langa EL inima imi tremura... si nici macar nu stiu de ce ... sau poate stiu, dar nu vreau sa recunosc. Nu vreau sa ma grabesc, nu vreau sa deschid ochii si apoi sa ma trezesc din vis. Dar cred ca e prea tarziu... deja ma simt intr’o poveste... si e povestea mea. Cat va dura asta nu am de unde sa stiu... dar tot ce stiu e ca voi profita de fiecare clipa petrecuta cu EL.

Acest EL reuseste sa ma faca sa uit de tot, sa simt ca nu mai e nimeni altcineva pe aceasta planeta, sa simt ca doar eu contez... eu si el.

Stie sa imi vorbeasca atunci cand eu nu imi gasesc cuvintele, dar stie si care sunt momentele in care cuvintele nu isi au loc. Atunci, cu o privire, cu un zambet si cu un suras spune mai multe decat o mie de fraze.

In mod ciudat, fiind vorba de mine, nu am nevoie de “te iubesc-uri” sau de alte cuvinte care sa imi arate ca ma vrea langa el in viitorul apropiat. Nu…

Simplul fapt ca atunci cand il ating il simt vibrand e tot ce am nevoie. Il vreau exact asa cum e… serios, misterios, sigur pe el, tandru cand e nevoie, copil cand vrea si barbat cand am nevoie de siguranta..

Da, asta e cuvantul: ”siguranta”. Langa el, simt ca sunt protejata de mii de scuturi si nimic nu ma poate rani... doar dragostea lui, dragoste de care da dovada fara prea mari eforturi.

Suntem atat de complicati amandoi, dar atunci cand suntem unul langa celalalt, totul pare simplu. Langa el, nu mai am nevoie de aer, apa, mancare… Am nevoie doar de zambetul lui, in dimineti tarzii, cand soarele ne atinge corpurile care par a fi unul singur..

Pentru asta simt ca ma indragostesc... pentru simplul fapt ca atunci cand sunt langa tine, scumpule, stiu ca merit toata fericirea din lume!

P.S. : Eu ma vad inca un copil, dar langa EL ma simt femeie... Ma simt puternica, ma simt frumoasa. Merci, scumpul meu !

Multumesc, my special friend !

Am primit cel mai frumos mesaj de ziua mea de la o noua si foarte buna prietena. Multumesc scumpa mea si ma bucur foarte mult ca te’am intalnit.

“Un nou an..O alta etapa..Un alt capitol din povestea ta de viata. O poveste din ce in ce mai frumoasa pe care o va citi doar cineva care merita cu adevarat! Sa fi fericita,scumpo! Sa te bucuri de fiecare lucru simplu si sa pretuiesti fiecare clipa alaturi de cei dragi! La multi ani! Te iubesc!”. Spuneti voi ca nu e scris din suflet... !!!!

Multumesc frumos, my special friend ! Ce mi'ai urat tu mie in acest mesaj iti doresc din suflet si tie! Love you back !

Un EL... o EA.... si cam aceeasi poveste

Fiecare are o poveste trista in spate care l’a schimbat mai mult sau mai putin . In fiecare colt al lumii exista un EL care a fost dezamagit de o EA, precum exista si o EA care la fel a patit’o cu un EL.

Ce e cel mai trist e ca amandoi nu mai stiu sa faca diferenta. Nu mai sunt capabili sa creada ca mai poate exista CINEVA acolo pentru ei care sa le fie jumatate. Ajung sa generalizeze si incep sa creada cu tarie ca nu mai exista nimeni pentru ei . Si uneori e trist faptul ca se incapataneaza sa ramana in trecut si nu isi indreapta fata spre prezent.Poate ca persoana pe care ei cred ca nu o mai pot intalni se afla chiar in fata lor, dar de suferinta lor ei nu mai pot vedea nimic si atunci pot spune ca persoana potrivita s’a aflat la momentul nepotrivit. Dar ce zic eu aici ??? De fapt momentul asta nepotrivit este cauzat de incapatanarea trairii in trecut asa aiurea. Asa ca va zic ... si tie ... si ei ... treceti peste, durerea voi o intensificati... nu stiti ca uitarea este cel mai bun lucru care afecteaza memoria, si nu numai ... chiar vindeca sufletul ??? Lasati’o sa isi faca treaba asa cum trebuie, nu ii mai puneti piedici. Pur si simplu nu rezolvati nimic . Think about it !

O seara buna ! ;)

Azi nu sunt ca tine, dimineata posaca , sac !!!!

Buna dimineata! Daca vedeti o copila stand pe balcon, “adulmecand” aerul de afara si zambind fara un motiv anume sa stiti ca eu sunt. :-p. In aceasta dimineata m’am trezit cu un zambet. .. sa’ti fac in ciuda vreme posaca. Azi nu sunt ca tine. J

Ploaia care spala pacatele Bucurestiului aduce o mireasma buna in sfarsit in acest oras pacatos. In sfarsit pot sa respir aici fara sa simt ca ma sufoc. It feels so good!

Va doresc o dimineata frumoasa tuturor. Si incercati sa va treziti cu un zambet. Va va schimba toata ziua.

Si pentru cei care azi s'au trezit alaturi de persoana iubita... ascultati acest cantec impreuna. :)

Dezbracat de sentimente nu e tocmai confortabil

Si’a zis candva: “De maine nu o sa mai simt nimic! Asa e cel mai bine pentru mine ! Am avut prea multa incredere in oameni, am vazut prea mult doar bunatate in ei, si am exagerat.” Si astfel persoanele din viata lui au reusit sa il faca sa puna capac sentimentelor, iar acum borcanul cu sentimente sta prafuit intr’un colt uitat al sufletului.

Si uite asa viata lui a inceput sa ia o alta intorsatura. Nu a renuntat la a cunoaste persoane, ba chiar a si primit cateva in viata lui, numai ca nu s’a mai implicat. Asa cum au intrat in viata lui, asa au si plecat, fara vreo urma lasata in suflet, doar cu o noua experienta.

Dar s’a trezit la un moment dat si s’a intrebat : “Oare chiar nu mai sunt capabil sa simt, sa pun suflet ?”. Se simte gol. Dezbracat de sentimente se pare ca nu e chiar atat de confortabil. Acum si’a dat seama ca asta e tot ce il defineste ca om, simtirea. Si vrea atat de mult sa simta, numai ca ii e teama. O sa incerce sa mearga pas cu pas spre regasirea increderii in oameni. Stie ca e greu, dar a invatat ca trebuie sa fie precaut. Stie ca i’au mai ramas acolo cativa prieteni care nu l’au dezamagit si au fost alaturi de el. Cu ajutorul lor va reusi sa simta din nou, va reusi sa gaseasca borcanul prafuit, sa desfaca capacul si sa dea drumul usor sentimentelor.

Scrisoare catre tata

Scumpul meu tata,

Mi’e dor de tine in fiecare zi, cateodata atat de mult incat simt ca nu mai am nici un rost pe lumea asta si incep sa bazai ca un copil. Stiu, cu lacrimile nu rezolv absolut nimic, asta chiar tu mi’ai zis’o… omul cel mai important din viata mea. Amintirile cu tine sunt ca un cutit cu 2 taisuri: pe de o parte sunt singura alinare a sufletului si singurul mod in care te mai pot avea alaturi, iar pe de alta parte sunt motivul care face ca sufletul sa imi planga, uneori inundandu’l, lasandu’l fara respiratie. Dar imi revin tata, deoarece stiu ca trebuie sa fiu puternica.

Nu ti’am zis niciodata cat de mult te’am admirat. De ce ? Pentru ca ai fost omul care nu a primit nimic pe tava de la viata. Ai avut copilaria pe care ai avut’o, traind la casa de copii, fiind sluga oamenilor din sat. Rar intalnesti oameni ca tine care sa nu o ia pe cai gresite si sa invete ca pot prin forta proprie sa isi depaseasca conditia si sa faca ceva cu viata lor. Nu te’ai rusinat niciodata cu conditia ta. Ai fost sincer cu mama si ai iubit’o cum in zilele noastre nu mai vezi asa ceva. Si pentru mine si Andreea ai facut tot ce ti’a stat in putinta astfel incat sa nu ne lipseasca nimic. Eram “maimutele” tale scumpe si dragi.

Deseori ma intreb de ce tocmai tu de pe lumea asta a trebuit sa pleci departe … unde noi nu te mai putem vedea, nu ne mai putem cuibari in bratele tale si mai ales nu ne mai poti da un sfat.

Sa stii ca doare tare ca nu esti langa mine in cele mai importante momente din viata mea. Si iarta’ma ca imi mai scapa cate o lacrima. Asa sunt eu. Stiu ca nu te aduc inapoi… dar daca ar fii ceva ce stiu ca te’ar aduce inapoi as face orice.

Iarta’ma ca uneori imi doresc sa fiu si eu cu tine acolo, dar pur si simplu in momentele alea simt ca nu mai pot face fata. Dar ai vazut ca imi revin si stiu ca are lumea nevoie de mine aici.

Te iubesc enorm !

Cu toata dragostea din lume,

a ta fiica,

Loredana

P.S.: Sa stii tata ca sunt puternica in ciuda lacrimilor care imi inunda fata cateodata.

Povestea omului dictat de sentiment

Se trezeste dimineata… dupa o noapte in care s’a trezit de nu stiu cate ori framantat de ganduri care se bat cap in cap. Cele mai multe dintre ele ii zic sa asculte de partea ce tine de sentimente… cealalta tine mai mult de ratiune, E ceva nou pentru el. Era obisnuit sa fie tintuit de ceea ce simte, sa asculte orbeste, sa arate ce simte, sa ierte… sa treaca peste multe greseli. Dar ziua asta e noua pentru el. A facut ce nu credea ca e in stare sa faca. S’a gandit si la el. Oare de ce? Pentru ca a ajuns sa fie dezamagit de oameni in care avea incredere totala. Si ei nu au facut decat sa ii insele increderea. Asta a fost o adevarata lovitura. A mai avut parte de asemenea lovituri, dar a avut puterea sa ierte si sa treaca peste . Dar acum s’au adunat prea multe. Acolo, undeva, insemna mult… acum e doar o simpla persoana. De ce nu ar face si el la fel? Asta a fost intrebarea care l’a macinat. Si totusi a ajuns la o concluzie. Daca ei pot… poate si el. Poate si el sa fie egoist, poate si el sa fie indiferent. Partea mai ciudata e ca pe el il doare enorm sa fie asa. Dar trebuie sa invete ca nu toti oamenii sunt asa. Pe ei nu i’a durut cand l’au dezamagit. El a fost singura victima. Cu timpul stie ca nu o sa il mai doara. Tot el e. Doar ca o persoana mai puternica.

Stari... sufletesti

   In ultima vreme mi'am dat seama ca sunt cu totul alta persoana. Si nu pentru ca imi impun eu , ci datorita unor persoane din jurul meu, ele ma "forteaza".
   Eu? Cine sunt eu? Cum sunt eu?
   Sunt aceeasi Lorry,Lore sau cum vrei sa imi spui, doar ca putin schimbata. In ce sens? In sensul ca au aparut niste trasaturi de caracter care nu ma defineau inainte, si totusi existau, dar nu erau constante. Sunt mult mai hotarata, stiu ce merit si cat merit,nu mai sunt dispusa sa imi calc pe orgoliu, nu o sa mai trec cu vederea asa usor. Nu o sa mai dau ocazia nimanui sa-mi greseasca a doua oara, o sa ma detasez usor si nu o sa mai las sentimentele sa ma inlantuie.
   E buna si durerea asta la ceva, chiar si dezamagirea. Le multumesc persoanelor care m'au 
dezamagit, ca prin asta am devenit mai puternica. Dar le multumesc din suflet celor care mi'au demonstrat ca imi sunt adevarati prieteni.
   Celor care m'au dezamagit nu le pot spune decat ca vor ramane niste cunostinte si atat. Eu nu pot sa fiu ca trestia care se lasa leganata dupa cum bate vantul. Stiu ce vreau si pe cine vreau langa mine. Nu sunt perfecta, ca doar sunt om. Am gresit si eu si probabil o sa mai gresesc, dar 
intotdeauna o sa am grija la ce fel de greseli fac. 
   Satula pana peste cap am ajuns sa devin o fiara, care ranita devine greu de oprit din transformarea ei. Sunt transformata in ceea ce ar trebui sa fiu de mult timp: o persoana rece, 
detasata si totusi alaturi de cei care imi sunt prieteni indiferent de situatie, cei care isi dau seama din priviri ce se intampla cu mine si care stiu cand si ce anume au gresit. 

Nu vreau sa uit privirea ta... Nu vreau sa uiti privirea mea... Si orice s'ar intampla vreau sa raman in mintea ta