Si’a zis candva: “De maine nu o sa mai simt nimic! Asa e cel mai bine pentru mine ! Am avut prea multa incredere in oameni, am vazut prea mult doar bunatate in ei, si am exagerat.” Si astfel persoanele din viata lui au reusit sa il faca sa puna capac sentimentelor, iar acum borcanul cu sentimente sta prafuit intr’un colt uitat al sufletului.
Si uite asa viata lui a inceput sa ia o alta intorsatura. Nu a renuntat la a cunoaste persoane, ba chiar a si primit cateva in viata lui, numai ca nu s’a mai implicat. Asa cum au intrat in viata lui, asa au si plecat, fara vreo urma lasata in suflet, doar cu o noua experienta.
Dar s’a trezit la un moment dat si s’a intrebat : “Oare chiar nu mai sunt capabil sa simt, sa pun suflet ?”. Se simte gol. Dezbracat de sentimente se pare ca nu e chiar atat de confortabil. Acum si’a dat seama ca asta e tot ce il defineste ca om, simtirea. Si vrea atat de mult sa simta, numai ca ii e teama. O sa incerce sa mearga pas cu pas spre regasirea increderii in oameni. Stie ca e greu, dar a invatat ca trebuie sa fie precaut. Stie ca i’au mai ramas acolo cativa prieteni care nu l’au dezamagit si au fost alaturi de el. Cu ajutorul lor va reusi sa simta din nou, va reusi sa gaseasca borcanul prafuit, sa desfaca capacul si sa dea drumul usor sentimentelor.
Acest "el" pare usor extremist. Adica prima oara a avut incredere oarba, s-a "fript", a cazut in alta extrema in care nimeni nu a contat, s-a "fript" si asa, iar acum are in plan "sa dea drumul usor sentimentelor", adica sa se "friga" iar. Estimarea mea: n-o sa-i fie bine. In primul rand pentru ca nimeni nu este 100% compatibil cu sentimentele "lui", poate altii sunt compatibili 78% sau 19%. Si extremist cum este, i se va parea o tragedie, fie respingand persoana cu care este compatibil 19%, fie "sufocand" persoana cu care este compatibil 78%. O relatie se construieste, iar la granite se testeaza, se mai arunca un sentiment, se mai cladeste ceva, sau se stopeaza acolo unde este limita. De aceea cea mai buna cale, cred eu, ar fi incercarea de a construi, pastrarea "constructiilor" atat de inalte cat pot fi ele, si evident, indreptarea cu preponderenta catre constructiile mai "inalte".
RăspundețiȘtergereAlt aspect cred ca ar fi si posibilitatea sa mai adaugi cate un etaj pe ici pe colo. Pentru ca te uiti spre exemplu la relatii care dureaza de zeci de ani, si sigur aceia n-au fost meniti sa fie unul cu celalalt pe mecanism cheie-broasca din nascare. Sigur incetul cu incetul au cladit, au facut compromisuri... pana le-a iesit ceva frumos.
Am inteles ce ai vrut sa zici. Poate personajul meu e un extremist, insa prin "sa dea drumul usor sentimentelor" ma refeream la faptul ca stie ca acum nu trebuie sa se mai arunce cu capul inainte, ci trebuie sa faca totul pas cu pas.
RăspundețiȘtergereDa. Poate este extremist, dar fara acea picatura de nebunie, de irational, stie ca nu va fi fericit.
RăspundețiȘtergere