Stari... sufletesti

   In ultima vreme mi'am dat seama ca sunt cu totul alta persoana. Si nu pentru ca imi impun eu , ci datorita unor persoane din jurul meu, ele ma "forteaza".
   Eu? Cine sunt eu? Cum sunt eu?
   Sunt aceeasi Lorry,Lore sau cum vrei sa imi spui, doar ca putin schimbata. In ce sens? In sensul ca au aparut niste trasaturi de caracter care nu ma defineau inainte, si totusi existau, dar nu erau constante. Sunt mult mai hotarata, stiu ce merit si cat merit,nu mai sunt dispusa sa imi calc pe orgoliu, nu o sa mai trec cu vederea asa usor. Nu o sa mai dau ocazia nimanui sa-mi greseasca a doua oara, o sa ma detasez usor si nu o sa mai las sentimentele sa ma inlantuie.
   E buna si durerea asta la ceva, chiar si dezamagirea. Le multumesc persoanelor care m'au 
dezamagit, ca prin asta am devenit mai puternica. Dar le multumesc din suflet celor care mi'au demonstrat ca imi sunt adevarati prieteni.
   Celor care m'au dezamagit nu le pot spune decat ca vor ramane niste cunostinte si atat. Eu nu pot sa fiu ca trestia care se lasa leganata dupa cum bate vantul. Stiu ce vreau si pe cine vreau langa mine. Nu sunt perfecta, ca doar sunt om. Am gresit si eu si probabil o sa mai gresesc, dar 
intotdeauna o sa am grija la ce fel de greseli fac. 
   Satula pana peste cap am ajuns sa devin o fiara, care ranita devine greu de oprit din transformarea ei. Sunt transformata in ceea ce ar trebui sa fiu de mult timp: o persoana rece, 
detasata si totusi alaturi de cei care imi sunt prieteni indiferent de situatie, cei care isi dau seama din priviri ce se intampla cu mine si care stiu cand si ce anume au gresit.