.: Ploaie peste suflet

Azi vreau o ploaie peste suflet, vreau sa stinga tot ce arde in mine, picatura cu picatura. Simt ca ma mistuie prea mult ceea ce simt. Vreau o ploaie rece, care sa ma faca sa ma lepad de sentiment, sa evadez din inima mea.

Nu vroiam sa simt nimic. Vroiam sa fiu rece, de gheata daca se putea. Dar nu a fost asa.

De data asta nu sunt eu de vina.

Usa

sufletului meu nu am mai lasat’o nici macar crapata. Dar nu stiu cum de ai reusit sa te strecori cumva si tot ce ai facut a fost doar sa dai foc si sa pleci, eventual sa treci sa mai dai un avant focului si sa ma lasi pe mine sa ma descurc. Inainte de a’mi da seama de tot, eram aprinsa. Sunt prinsa in valtoarea sentimentului si nu stiu cum sa ii fac fata. Ce ar trebui sa fac si ce nu ??? Nu vreau ca focul sa se aprinda mai tare din vina mea. Mi’ajunge sa fii tu doar cel vinovat. Imi e mai usor asa.

Si totusi poate nu vreau ploaia asta. Poate vreau sa fiu mistuita de flacari, de flacarile puse de tine, intentionat sau nu. Pentru ca daca voi fi mistuita de flacari totul se va transforma in scrum, cenusa si astfel nu ar mai putea ramane nimic care sa aminteasca de tot ceea ce a fost candva sufletul meu. Si atunci as ramane fara suflet, goala si fara pic de sentiment. Ce bine !!!

DAR